Cei doi cercetători care au inventat GLP-1, despre greutatea care revine după oprirea tratamentului
Jens Juul Holst și Lotte Bjerre Knudsen, într-un podcast JAMA din august 2026: după slăbire foamea crește și consumul de calorii scade, iar kilogramele revin când tratamentul se oprește.
Doi oameni stau în spatele medicamentelor din clasa GLP-1: Jens Juul Holst e printre cercetătorii care au descoperit hormonul, după cercetări începute în anii '70, iar Lotte Bjerre Knudsen l-a transformat în semaglutidă. În august 2026 au vorbit împreună într-un podcast la JAMA. Am rezumat ce contează pentru un pacient, așa cum am înțeles noi din spusele lor.
- Cine sunt: Holst a fost printre cei care au descoperit hormonul GLP-1, Knudsen l-a transformat în medicament; în august 2026 au explicat împreună, la JAMA, ce face și ce rămâne după el.
- De ce se apără corpul: după slăbire, foamea crește și consumul scade cu câteva sute de calorii pe zi, cel puțin un an; de aceea revin kilogramele după oprire.
- Ce face medicamentul: e copia unui hormon de sațietate care rezistă o săptămână în loc de câteva minute, deci semnalul „e destul” rămâne pornit.
- Ce rămâne: mușchiul, cu proteină la fiecare masă, forță de cel puțin trei ori pe săptămână, mișcare zilnică și somn; primii doi ani de menținere sunt cei grei.
- Siguranță: greața trece de obicei, frica de cancer tiroidian vine din studii pe șobolani, pietrele la fiere apar ca la orice slăbire rapidă, pancreatita e rară.
Ce s-a schimbat după 1980
Genele noastre nu s-au schimbat. Când Holst a început cercetarea, obezitatea era rară; el căuta un tratament pentru ulcer. După 1980, oamenii și-au permis pentru prima dată să mănânce mai mult decât aveau nevoie, iar industria a livrat mâncare ieftină, ultraprocesată, greu de refuzat. Asta e explicația lor pentru o boală care a apărut la scară mare într-o singură generație.
De ce se apără corpul de slăbire
După ce dai jos multe kilograme, ți-e foame mai des decât înainte și arzi mai puține calorii, chiar și în repaus: la aceeași greutate, un om care a slăbit arde cu câteva sute de calorii pe zi mai puțin decât unul care a fost mereu slab. Dacă mănânci la fel ca el, diferența se pune înapoi ca grăsime. În studii, asta ține cel puțin un an. De asta, după oprirea tratamentului, cei mai mulți iau înapoi o mare parte din kilograme în primul an; am scris separat despre ce se întâmplă când oprești.
Corpul face asta pentru că e construit pentru vremuri în care mâncarea lipsea. Pentru el, grăsimea e rezervă, iar pierderea ei e un pericol. Nu știe că ai slăbit de bunăvoie.
Ce face medicamentul
E o copie a unui hormon pe care intestinul îl produce după fiecare masă și care îi spune creierului că e destul. Hormonul natural dispare în câteva minute; molecula din medicament rezistă o săptămână, deci semnalul de „e destul” rămâne pornit tot timpul. De asta scade foamea, scad poftele și dispar gândurile constante despre mâncare.
Ce rămâne după: mușchiul
Medicamentul îți dă sațietate. Restul ține de mușchi. Mușchiul e țesut viu, cu consum propriu: în repaus, un kilogram de mușchi consumă de aproximativ trei ori mai multe calorii decât un kilogram de grăsime, iar după masă, cea mai mare parte din zahărul din sânge intră în mușchi. Îl păstrezi cu proteină la fiecare masă, ca să pierzi grăsime și să păstrezi mușchiul, și cu forță de cel puțin trei ori pe săptămână. Pe lângă asta, mișcare în fiecare zi, cât se poate, și somn. Cu cât ții mai mult noua greutate, cu atât e mai probabil să o păstrezi; primii doi ani sunt cei grei.
Ținta e să ajungi la greutatea ta și să-ți construiești viața în jurul ei, ca să ai nevoie de cât mai puțin medicament, poate deloc. Unii vor putea fără. Alții vor avea nevoie de o doză mică mult timp, și nu e o rușine. Dacă după ani de menținere se poate opri de tot, nu s-a testat încă; cine încearcă o face treptat, cu medicul, și cu un prag la care reia.
Ei îi spun medicamentului „un ajutor”. Face partea lui și o face bine, dar ce construiești în jurul lui e partea care rămâne.
Ce au spus despre siguranță
Greața și vărsăturile sunt frecvente la început și la creșterea dozei, și de obicei trec. Frica de cancer tiroidian a venit din studii pe șobolani; după ani de date la oameni, cel mai probabil nu se aplică. Cu istoric personal sau familial de cancer medular tiroidian sau de sindrom MEN2, medicii Drin nu prescriu. Pietrele la fiere: riscul crește puțin, ca la orice slăbire rapidă, indiferent de metodă. Pancreatita e rară. Pentru că imită un hormon pe care corpul îl are oricum, ei nu se așteaptă la surprize urâte pe termen lung. Frecvențele exacte sunt în prospectul Wegovy pe înțelesul pacientului.
Și au spus că medicamentele ajută mulți oameni acum, dar lumea în care trăim trebuie reparată și ea, începând cu felul în care mâncăm.
Vrei să discuți tratamentul și menținerea cu un medic?
Dacă te încadrezi, ce analize îți trebuie, cum arată schema în cazul tău și ce faci ca greutatea să rămână jos după tratament: pe Drin.ro vorbești prin video cu un medic de familie care face zilnic aceste evaluări, fără programare, de la 149 de lei.
Vezi un doctor →Întrebări frecvente
Cine a inventat semaglutida?
Hormonul GLP-1 a fost descoperit în anii '80, după cercetări începute în anii '70, de mai multe grupuri, printre care cel al lui Jens Juul Holst, în Danemarca. Lotte Bjerre Knudsen, la Novo Nordisk, a condus dezvoltarea moleculelor care rezistă în corp: liraglutida, apoi semaglutida.
De ce revine greutatea după oprirea tratamentului?
Pentru că după slăbire foamea crește și corpul arde mai puține calorii, cel puțin un an. Medicamentul ținea foamea sub control; când dispare, corpul își reface rezerva. În studii, cei mai mulți recâștigă o mare parte din greutate în primul an după oprire.
Trebuie luat toată viața?
Nu se știe pentru toți. Cele mai multe studii au durat între un an și doi ani, iar la oprire greutatea a revenit; nimeni nu a testat oprirea după mulți ani de menținere. Unii se mențin fără, alții au nevoie de o doză mică mult timp; decizia o ia medicul, împreună cu tine.
Surse
- JAMA Healthy Dialogue, „GLP-1s – From Gut Hormone Discovery to a Public Health Revolution: A Healthy Dialogue With Jens Juul Holst and Lotte Bjerre Knudsen”, 20 august 2026, moderat de Derek C. Angus; rezumat în cuvintele noastre, fără reproducerea transcriptului: jamanetwork.com.
- Sumithran P et al., „Long-term persistence of hormonal adaptations to weight loss”, New England Journal of Medicine, 2011 (foamea și hormonii apetitului rămân modificați la un an după slăbire): PubMed 22029981.
- Fothergill E et al., „Persistent metabolic adaptation 6 years after The Biggest Loser competition”, Obesity, 2016 (consum în repaus cu aproximativ 500 kcal pe zi sub cel așteptat pentru noua greutate, la 6 ani): PubMed 27136388.
- Wilding JPH et al., „Weight regain and cardiometabolic effects after withdrawal of semaglutide: The STEP 1 trial extension”, Diabetes, Obesity and Metabolism, 2022 (două treimi din greutatea pierdută recâștigate la un an după oprire): PubMed 35441470.
- Wang Z et al., „Specific metabolic rates of major organs and tissues across adulthood: evaluation by mechanistic model of resting energy expenditure”, American Journal of Clinical Nutrition, 2010 (consumul în repaus al mușchiului față de cel al țesutului adipos): PubMed 20962155.
- Mozaffarian D et al., „Nutritional priorities to support GLP-1 therapy for obesity”, ghid comun ACLM, ASN, OMA și The Obesity Society, Obesity, 2025 (proteină și antrenament de forță pe tratament): PubMed 40445127.
- National Weight Control Registry (oamenii care își mențin greutatea ani la rând): nwcr.ws.
Articol educațional, revizuit medical. Nu înlocuiește consultul medical. Deciziile despre tratament, doze și oprire se iau împreună cu medicul.