Calciul urinar (calciuria) reprezintă cantitatea de calciu excretată în urină pe parcursul a 24 de ore, reflectând echilibrul dintre aportul alimentar de calciu, absorbția intestinală, reabsorbția renală și metabolismul osos. Determinarea calciului urinar este esențială în evaluarea litiazei renale calcice (cea mai frecventă formă de litiază), diagnosticul hipercalciuriei idiopatice, monitorizarea tratamentului cu vitamina D și evaluarea metabolismului fosfo-calcic. Hipercalciurie (> 300 mg/24h) apare în hiperparatiroidism primar, hipercalciurie idiopatică (cea mai frecventă cauză), sarcoidoză, intoxicație cu vitamina D, mielom multiplu, imobilizare prelungită și consum excesiv de calciu. Hipocalciurie (< 100 mg/24h) se întâlnește în hipoparatiroidism, deficit de vitamina D, malabsorbție, insuficiență renală și tratament cu tiazide. Analiza se efectuează din urina de 24 de ore prin metoda colorimetrică sau spectrometrie de absorbție atomică.
Se recoltează urină din 24 de ore în recipient curat, acidifiat (cu 10 mL HCl 6N sau conform instrucțiunilor laboratorului) pentru a preveni precipitarea calciului. Prima urină de dimineață se aruncă, apoi se colectează toată urina din următoarele 24 de ore. Se notează volumul total. Se menține o dietă normală în calciu în zilele premergătoare.
Vezi pe Drin.ro